“Eurhythm”-live performance
iunie 16, 2009
Eurhythm
| Host: |
Kunstuniversität Linz
|
| Type: | Music/Arts, Performance |
| Date: |
Thursday, June 18, 2009
|
| Time: |
9:00pm – 11:55pm
|
| Location: |
Stadtkeller
|
| Street: |
Hauptplatz 5-6 (Am Brückenkopf)
|
| City/Town: |
Linz, Austria
|
Description
Concepts & performances by:
Performance: Zih-Cin CIOU
CAMP THE CAMP: Joachim Mario KNOLL, Richard EIGNER, Wolfgang Fadi DORNINGER
Director: Andreea-Elena SASARAN
“Ländler”
aprilie 20, 2009
Stranger home, home far away. This is how the director Gerda Nieves Martinez-Lopez describes the topic of her documentary, shot last week in Romania about the Banat Swabians.
“If we follow the Danube from Linz further in soth-east direction, we reach the Banat. The Austrian Emperor Charles VI and Maria Theresia erected there in the 18th Century a crown land. To improve the economic situation, the re-population of these areas with people of all social classes from the mother country was encouraged. They lived about two hundred years undisturbed in these areas, then they were under Ceausescu increasingly the victims of reprisals. Fundamental for today’s living situation of the Banat Germans is that under the communist regime many of them left Romania migrating to Austria or Germany.
Further on the Banat Germans continue to maintain in Banat their “German” traditions and group / community rituals. They have learned that the two cultures merge.
Is home not only binding to a specific geographical location, but the unique and personal reminder?
We want to show with our project that an “offside” can be as well converted in a Chance. We will work on a population group – the Banaterschwaben – on-site research.”
___________________________________________________________
At this project I worked for the director Gerda Nieves Martinez-Lopez in the following team: producer & 2nd camera Helene Siebermair; 1st camera & director of photography Esther Niemeier; location manager Timisoara & still photography & 3rd camera Andreea Sasaran; location manager Sanktanna Markus Gartner; researcher Sinziana Ermeneanu. Anna Heuss is responsable for the post production and Johnny for the music.
crossingEurope-filmfestival in Linz
aprilie 19, 2009
___________________________________________________________________
feature films, documentaries and short films from 33 countries
20th to 26th of april in Linz
crossingEurope
Most of the happenings will be in the OK culture house (O.K Offenes Kulturhaus Oberösterreich), so if you stop by you could have a drink or even a meal right downstairs at the yellow crocodile (krokodil.at – Bar Restaurant Gelbes Krokodil) where I’m bartending.
___________________________________________________________
Yes, I will write in english from now on, I’m getting more and more international haha, fair enough in my opinion, english is the universal spoken language.
pe-aici pe-acolo
martie 14, 2009
Diagonale 2009 – festival de film austriac, Graz 17-22 martie
Printre altele vor fi filme de Mara Mattuschka, Dacia Express de Michael Schindegger, Film ist. a girl & a gun de Gustav Deutsch, A Moment of Freedom de Arash T. Riahi, Let’s Make Money de Erwin Wagenhofer etc.
The Porn Identity - expoziţie 13.02-1.06, Kunsthalle Wien Museumsquartier
(OnCulture.eu – Austria – The Porn Identity)
“Porn is, so they say, what you do not want to be caught with, or at. And yet it is everywhere. Pornography has conquered the mainstream and is booming in the niches, pervades everyday life, pop, and the arts. “Pornetration” has infused the media, which themselves, in their voyeuristic character and greed for bodily signs of excitement, act in a latently pornographic manner – always on the search for taboos that may be exhausted, broken, and nevertheless maintained at the same time. In the shadow of the stale glamour of porn Oscars and the objectivizing, immanently violent grasp on (mostly female) orifices, “post-pornographic” counter images have recently begun to be mobilized against sexism and heteronormative screw reviews. While the producers active in the rampant Internet, indie and alternative porn scenes are concerned withself-determined desires, obstinate aesthetics, and headstrong identity policies, artists dedicate themselves to phenomena such as voyeurism, stimulation, transgression, sexual orders of space, gender constructions, and the relationship between power, gaze, and the body. The exhibition The Porn Identity confronts the proliferation of pornography with motion pictures, sculptures, and installation works reflecting sexual desire. The transfer of indecent pictures into the art institutional space not only transcends the porn-typical context of market-oriented publication and reprivitized consumption, but also questions the similarities and differences between art and the visual culture of stimulation through the attendant complication of the pornographic identity.
List of artists: Louisa Achille, Nic Andrews, Joanna Angel, Kenneth Anger, Fernando Arias, Martin Arnold, James Avalon, Belladonna, Andrew Blake, Monica Bonvicini, Angela Bulloch, Tom Burr, Ellen Cantor, Marilyn Chambers, T. Arthur Cottam, Gerard Damiano, Gregory Dark, Katrina Daschner, Nathalie Djurberg, Marcel Duchamp, Elmgreen & Dragset, Jean Genet, Sachiko Hanai, Marlene Haring, Jenna Jameson, Ron Jeremy, William E. Jones, Richard Kern, Edward Kienholz & Nancy Reddin Kienholz, Terence Koh, Stanley Kubrick, Bruce LaBruce, Michael Laub & Dean Proctor, Joseph Maida, Dorit Margreiter, Dona Ann McAdams, Eon McKai, Olaf Metzel, John Miller, Jim & Artie Mitchell, Robert Müller, Richard Prince, Panik Qulture, Rinse Dream, Iwata Roku, Doug Sakmann, Carolee Schneemann, Rocco Siffredi, Snoop Dogg, Hito Steyerl, Paul Thomas, Tatiana Trouvé, Tobaron Waxman, Lawrence Weiner, Octavio Winkytiki, Johannes Wohnseifer, Tseng Yu-Chin, Nick Zedd, Jack the Zipper.”
RebellInnen!
martie 10, 2009
Projekteröffnung und erste Bustour am 7. März 2009, 13:30 h Vor dem Alten Rathaus Papiere, Arbeit, Aufenthalte Eine Kooperation von trafo.K mit der Kunstuniversität Linz und Radio FRO, den KünstlerInnen Alexander Jöchl, Stefanie Seibold (Malerei und Grafik / Kunstuniversität Linz) und der Dramaturgin Marty Huber. Wann wurden welche politischen Forderungen auf den Straßen von Linz laut? Wie schrieben sie sich in den Stadtraum ein? Das Thema Papiere, Arbeit, Aufenthalte verlangt ein Verlernen von Sehgewohnheiten klassischer Bustouren. Deshalb ist der Nachmittag einer Auseinandersetzung mit Arbeit und Migration, staatlichen Regulierungen und Formen der Selbstermächtigung gewidmet. Mit künstlerischen und diskursiven Beiträgen von Vida Bakondy, Vlatka Frketic, FROzine Redaktion, iftaf, Sabrina Kern, maiz, Gerda Martinez-Lopez, Claudia Nickl, Christine Pavlic, Recherchegruppe für Schwarze österreichische Geschichte und Gegenwart, Andreea Sasaran, Sexy Shock and the International Committee of the Rights of Sex Workers in Europe, Helene Siebermair, Katharina Struber, Zelimir Zilnik.
Termine 2009 21. März / 18. April / 16. Mai / 30. Mai / 20. Juni
Jeweils samstags 14 bis 18 Uhr
Abfahrt: Bushaltestelle Untere Donaulände 26, Linz
Ein Projekt für Linz 2009 Kulturhauptstadt Europas
Konzept und Realisierung: trafo.K – Renate Höllwart, Charlotte Martinz-Turek, Elke Smodics, Nora Sternfeld
Grafische Gestaltung: Toledo i Dertschei
Mit Unterstützung von: sabtours
www.linz09.at/rebellinnen
www.trafo-k.at
Este prima mea expoziţie, o instalaţie video în colaborare cu 2 colege ( Helene şi Nivi ), care a fost concepută strict pentru bus, având ca temă sexwork în media, cum ajunge să fie văzut ca pe un “diferit”, prin diferitele tehnici media. Aşa ajungându-se la discriminare, discriminarea începând în momentul în care un individ dezvoltă sentimentul de “diferit” faţă de alt individ, apoi manifestându-se fie distant, repulsiv, fie violent (violenţa poate începe prin cuvinte).
1 martie
martie 10, 2009
Voinicul care a eliberat Soarele
Un mit povesteşte cum Soarele a coborât pe Pământ în chip de fată preafrumoasă. Dar un zmeu a furat-o şi a închis-o în palatul lui. Atunci păsările au încetat să cânte, copiii au uitat de joacă şi veselie, şi lumea întreagă a căzut în mâhnire. Văzând ce se întâmplă fără Soare, un tânăr curajos a pornit spre palatul zmeului să elibereze preafrumoasa fată. A căutat palatul un an încheiat, iar când l-a găsit, a chemat zmeul la luptă dreaptă. Tânărul a învins creatura şi a eliberat fata. Aceasta s-a ridicat înapoi pe Cer şi iarăşi a luminat întregul pământ. A venit primăvara, oamenii şi-au recăpătat veselia, dar tânărul luptător zăcea în palatul zmeului după luptele grele pe care le avuse. Sângele cald i s-a scurs pe zăpadă, până când l-a lăsat pe tânăr fără suflare. În locurile în care zăpada s-a topit, au răsărit ghiocei — vestitori ai primăverii. Se zice că de atunci lumea cinsteşte memoria tânărului curajos legând cu o aţă două flori: una albă, alta roşie. Culoarea roşie simbolizează dragostea către frumos şi aminteşte de curajul tânărului, iar cea albă este a ghiocelului, prima floare a primăverii.
Lupta Primăverii cu Iarna
Conform unui mit care circulă în Republica Moldova, în prima zi a lunii martie, frumoasa Primăvară a ieşit la marginea pădurii şi a observat cum, într-o poiană, într-o tufă de porumbari, de sub zăpadă răsare un ghiocel. Ea a hotărât să-l ajute şi a început a da la o parte zăpada şi a rupe ramurile spinoase. Iarna, văzând aceasta, s-a înfuriat şi a chemat vântul şi gerul să distrugă floarea. Ghiocelul a îngheţat imediat. Primăvara a acoperit apoi ghiocelul cu mâinile ei, dar s-a rănit la un deget din cauza mărăcinilor. Din deget s-a prelins o picătură de sânge fierbinte care, căzând peste floare, a făcut-o să reînvie. În acest fel, Primăvara a învins Iarna, iar culorile mărţişorului simbolizează sângele ei roşu pe zăpada albă.
sursă: Wikipedia
Având o stare foarte euforică de mărţişor, cu ajutorul dorinţei însetate a unui prieten de a cunoaşte, am căutat povestea mărţişorului şi am rămas fascinată în acel moment de miturile acestuia. Because I like it, I share it…
Mărţişoarele mele pentru cine nu a primit!
reguli pt. a spune “te iubesc”
ianuarie 15, 2009
Având în vedere, că avem norocul să ne petrecem ani din tinereţe în mileniul 3, primim şansa de a trăi în minunata grămadă de oameni care formează celebritatea celebrităţilor, Societatea.
Lecţia pentru ziua de astăzi este legată de viaţa de cuplu. Viaţa de cuplu ( care se pare că pisica este de mult în coada topurilor, tocmai pentru cei care fac topuri la fostele vieţi) poate fi stabilită de către moda generaţiei de azi. După ce aţi trecut de prima întâlnire, de ţinutul subtil de mână şi încet, încet parcă fluturii din stomac se transformă în flori, florile într-o grădină de care trebuie avut grijă zi de zi şi trebuie udată şi ferită de grindină şi păsări, după primele săruturi şi nu numai, se ajunge la momentul adevărului. Evident, că trebuie să treacă cel puţin 2-3 săptămâni şi cel mai recomandat o lună, pentru a se ajunge la clipa respectivă. După ce în ultimele zile v-aţi simţit foarte bine unul cu celălalt, simţiţi că a venit momentul potrivit de a arăta recunoştiinţă partenerului prin prea-perfectul verb “a iubi” ( IUBÍ, iubesc, vb. IV. 1. Tranz. şi refl. recipr. A fi îndrăgostit, a simţi o mare afecţiune pentru o persoană de sex opus. ♦ Refl. recipr. A avea relaţii sexuale cu o persoană de sex opus. 2. Tranz. şi refl. recipr. A ţine extrem de mult la cineva sau la ceva. 3. Tranz. A-i plăcea să… ). În primul rând este de la sine înţeles, că bărbatul trebuie să spună primul “te iubesc”, timp în care femeia se uită în ochii tăi şi îţi spune cu ochi de câine, la care oricine ar avea reacţia “oooooo ce drăguuuuuţ”, “şi eu te iubesc” iar comunicarea verbală ia capăt printr-un sărut triumfător şi cu gust de viitor. Desigur, partenerii trebuie să se asigure, că atunci când îşi spun magicele cuvinte, celălalt îi va răspunde favorabil în temă. Acest ritual fiind desăvârşit, de acum înainte trebuie să nu uitaţi ca după fiecare convorbire telefonică, când la sfârşit faceţi schimb de pupici şi ţuchici şi chici de data asta să adăugaţi “te iubesc” plus apelativul (pufi, şnuchi, iubi, kuki, muki, fucki etc.), care în timp, dacă sunteţi adepţii scurtăturilor sau a diminutivelor, ar trebuie să se modifice morfologic pentru a exprima sentimentul într-un mod propriu, de exemplu te iube, ai lăv iu, love ya, teiu etc. Vă doresc o relaţie fericită şi productivă!
Cine se regăseşte câtuşi de puţin în cele scrise mai sus, sper că între timp v-aţi maturizat, dacă aţi comis-o de mult, dacă a fost recent, nici nu mă mir de ce şi pentru cine există ştirile de la ora 17, pentru nişte oameni, care nu sunt în stare să-şi clădească singuri o viaţă sentimentală veritabilă, reală şi pură şi apelează la tv, pentru a se simţi vulnerabili şi sensibili. Nu vă mai păcăliţi, dacă voiaţi să schimbaţi ceva la cele ce se întâmplă în jurul vostru, nu stăteaţi bine mersi în faţa televizorului (excepţie fac oamenii mai în vârstă, care prin siropul de la televizor mai sunt în vârstă majoritatea). Şi din nou vă păcăliţi, nu e aşa grav cum am scris acum, viaţa e frumoasă, nu? Sau mai pot căuta pe google şi alte zicale din acestea, înţelepte…
recycle bin
decembrie 31, 2008
Icoana pe care o are aproape oricine pe desktop, poate sa reprezinte o cutiuţă cu oameni. La un moment dat în viaţă ajungi să iei decizii impulsive şi să-i alungi pe unii oameni dragi datorită circumstanţelor, întâmplărilor, diferenţelor, distanţărilor etc. De aceea există cutiuţa asta numită “recycle bin” şi totul a fost gândit atât de bine, pentru că după o vreme deschizi cutiuţa că e prea plină. Iar în atunci ai două opţiuni, empty şi restore. În momentul acela intervine o dimensiune a Universului, timpul, care pentru noi a dezvoltat o entropie valorică, de care nu ştim să ne folosim sau mai clishee-istic exprimat “să profităm”. În fine, atunci urmează decizia pentru fiecare element din cutiuţă, empty sau restore. Şi aşa realizezi dacă ai folosit timpul acela atât de valoros în existenţa şi acţiunile noastre cum trebuie. Eu aş vrea să rămân toată viaţa în cutie. În primul rând, pentru că odată ajunsă acolo, clar nu aş vrea să mi se dea empty niciodată, dar nici restore, pentru că e mai valoros, să ştii că ţi se atribuie timpul de contemplare şi măcinare, decât drumul cel mai simplu de restore. Aş fi avut atâtea de spus, dar nu am preţuit timpul în ultimele zile, de aceea azi e mega-hiper-tot anul aşteptatul “revel” şi eu mă simt suprasolicitată psihic şi sentimental. Atunci când nici măcar eu nu mai pot să-mi pun gândurile în ordine sau să le scriu cu o oarecare coerenţă, e ca şi cum te-ar lega cineva într-o încăpere închisă şi mică, ştiind că eşti claustrofob.
Ironia blogului, postul precedent pus în comparaţie cu actualul demonstrează ascunzişurile sublime ale cursului vieţii, pe care eu mă bucur cât de cât să le fi desluşit, dar tot în zadar…
În rest, totul e tăcere sau în tot, restul e tăcere sau în tăcere, totul e rest sau în tăcere, restul e tot. Pick one, sunt ok toate. Ah da, şi la mulţi ani cică! Eu nu aş mai vrea să urez la mulţi ani, ci mai degrabă fericiţi, diferiţi, împliniţi etc. Ce contează că sunt mulţi, dacă sunt degeaba?
se pare că..
decembrie 17, 2008
De ce pare ceva frumos în acelaşi timp absurd? Cum este posibil să-ţi fie teamă de prea mult bine? Peste câţiva ani oamenii vor merge la psiholog când sunt fericiţi, pentru că nu vor şti ce se întâmplă cu ei. Va fi o stare evitată, pentru că întrece orice limită al bunului simţ al societăţii. Fericirea va duce la paranoia. Mai bine nu mai aflăm cum e fericirea, ea fiind de mult o utopie în capul nostru, şi o dată ce reapare, total neaşteptat, este privită cu suspiciune, cu distanţă, cu neîncredere. Nu mai ştiu să fiu fericită, nici nu mai voiam să ştiu şi acuma mă simt suprasolicitată, obosesc. Atâta bine în jurul meu este o capcană sigur. Fugi după ceva toată viaţa şi atunci când ajungi acolo sus, îţi dai seama că se produce o ruptură faţă de absolut tot ce ţi-ai pus de-a lungul vremii în sertarul cu realitate, normalitate, mediu sociocultural. Atunci îţi dai seama că nu ai fi vrut să ajungi acolo sus. Pentru că nu ai cum să rămâi acolo, ai mai trăit asta înainte, nu însă la aceeaşi intensitate. Acum fiind mai intensiv va avea ca şi decurs normal o prăpastie mai mare decât orice prăpastie trăită. Şi asta poate fi fatal. Deci cel mai bine ar fi ca fiecare să-şi pună ţelurile, aspiraţiile, visele cât mai de neatins, pentru că numai atunci va avea totul sens şi nu îşi va mai distruge nimeni psihicul şi implicit sufletul. Realizarea fericirii este cel mai păgubitor drog care provoacă dependenţă fizică şi psihică şi lasă efecte marcante pentru o perioadă îndelungată.
Acest medicament se poate elibera fără prescripţie medicală. Se recomandă citirea cu atenţie a prospectului sau a informaţiilor de pe ambalaj. Dacă apar manifestări neplăcute, adresati-vă medicului sau farmacistului.
forward my ass
decembrie 14, 2008
Dacă dai click-dreapta pe titlu şi îi dai bookmark, apoi faci 7 ture în jurul blocului (dacă eşti norocos, şi ai moşie, 3 ajung). La întoarcere fă o faptă bună, gen de data asta nu îţi arunci şerveţelul cu muci pe trotuar, ci măcar îl ascunzi sub o maşină (pentru cei norocoşi, nu îl scuipa pe cerşetorul de la marginea gardului tău, spune-i “să se care dracului de acolo” măcar) şi apoi urcă pe scări, ca să faci economie la curentul consumat aiurea pe lift, chiar dacă stai la 2 (din nou, dacă eşti cu moşie, alea 3 ture nu le fă cu maşina, ia măcar bicicleta, dacă nu ai o bicicletă, ia măcar nişte autostopişti şi du-i, dacă sunt în drum). În turele astea încearcă să nu înjuri un şofer dacă i-ai sărit în faţa maşinii şi nu erai pe trecerea de pietoni, sau măcar nu îl înjura de mamă (pentru baştan, încearcă să nu te dai jos la un pieton, care ţi-a comentat că era să dai peste el tocmai pe trecerea de pietoni, dacă eşti agresiv, măcar nu da geamul jos când îl înjuri de mamă). Când te întorci deschide-ţi mailul şi pune bookmarku la subiect şi trimite-l la 23 din prietenii tăi (pentru moşier, trimite-l la 230 din prietenii tăi), pentru ambele cazuri- crede-mă, poţi să te restrângi la “doar” 23-230 de prieteni, alege cu atenţie în funcţie de care din prietenii tăi nu te-a înjurat niciodată, nu te-a făcut să te simţi inutil, nu a profitat de tine, nu are nici un interes ascuns în prietenia voastră, nu te-a bârfit niciodată etc. Dacă vei face toate acestea, atunci, poate, peste 36 de luni şi o zi, o să existe cineva, care să nu te mai numească cocalar sau ţăran.
Dacă nu vrei să fii numit nici cocalar, nici ţăran trebuie să trimiţi mailul la 46-460 de prieteni, şi să pui la attachment o poză cu icoana de la tine din cameră şi să încerci să nu înjuri de Dumnezeu, dacă merge greu internetul.
Dacă ai citit articolul şi nu vei face nimic din ce ţi-am spus, vei trăi în continuare la fel de bine, (poate) cu regretul, că nu poţi să schimbi lumea de unul singur şi că e mai uşor să dai forward la nişte mailuri pline cu aberaţii, care îţi adâncesc frustrările prin dorinţele pe care ţi le pui după ce dai send.
